Alegorii / Arderea lui Buddha

Într-o noapte friguroasa de iarna, un ascet ratacitor a cerut gazduire într-un templu.

Bietul om tremura de frig în zapada, asa ca preotul, desi nu prea avea încredere în el, i-a spus:

- Bine poti sa ramâi, dar numai pentru o singura noapte. Acesta este un templu, nu un azil. Dimineata va trebui sa pleci.

În zorii zilei, preotul a auzit niste sunete ciudate, ca de lemne sparte. A alergat în templu si a vazut un spectacol incredibil: strainul facuse un foc chiar în mijlocul templului. Una din statuile de lemn ale lui Buddha lipsea. Preotul a întrebat:

- Unde e statuia?

Strainul a aratat catre foc si a spus:

- Mi-era atât de frig, încât am crezut ca am sa mor.

- Ti-ai iesit din minti? a strigat preotul. Stii ce ai facut? Aceea era o statuie a lui Buddha. L-ai ars pe Buddha!

Focul începuse sa se stinga. Ascetul si-a bagat bastonul în jeratic si a început sa-l rascoleasca.

- Ce faci? a strigat preotul.

- Caut oasele lui Buddha, pe care tu zici ca l-am ars.

Preotul i-a povestit mai târziu incidentul unui maestru zen, care i-a spus: "Trebuie sa fii un preot foarte slab, daca pretuiesti mai mult un Buddha mort decât un om viu".

vreau alta poveste >>

	Vrei sa primesti pe e-mail o notificare cu tot ce s-a publicat nou pe site? Click aici sau pe butonul ABONAMENT din dreapta-sus pentru a te abona la Newsletterul Unelte Pentru Schimbare. Vei primi un singur e-mail pe saptamâna -luni dimineata, fara publicitate sau spam. De asemenea promit sa nu îti dau nimanui adresa ta de e-mail, iar daca te razgândesti poti oricând sa te dezabonezi.

sus ^